Cancerul pulmonar

Prehľad

Cancerul pulmonar se numără printre cele mai frecvente boli canceroase. În cazul bărbaților, este vorba de a doua cea mai frecventă boală canceroasă, imediat după cancerul de prostată. Vârsta medie la care apare este de 55-60 de ani.

Factorii de risc sunt în principal fumatul (fumul de țigară) și praful din mediul în care trăim și muncim, de exemplu, în cazul muncii în medii cu mult praf sau impurități (profesiile de atelier, reședința în apropierea unor fabrici sau drumuri aglomerate, etc.).

O constatare accidentală în timpul radiografiei toracice este adesea primul indiciu al faptului că avem probleme. Problemele, cum ar fi tusea, dificultățile respiratorii, tusea cu sânge sau pierderea în greutate, apar într-o etapă ulterioară și ar trebui să fie monitorizate și testate necondiționat pentru a se constata cauza acestora.

În cazul cancerului pulmonar distingem:

• carcinoame cu celule mici (aproximativ 25% din cazuri), care încep să metastazeze într-un stadiu timpuriu (în 80% din cazuri, în momentul diagnosticului se înregistrează metastaze și la nivelul altor organe, cum ar fi, de exemplu, ficatul sau plămânii)
• carcinoame cu celule mari care se dezvoltă în special la nivel local.

Din clasificarea de mai sus reiese că în al doilea caz obiectivul principal este operația care se poate realiza în 20% din cazurile diagnosticate. După operație, respectiv în cazul în care operația nu este posibilă, se aplică chimioterapia și/sau radioterapia. Cu toate acestea, doar 25-50% din pacienți supraviețuiesc în următorii 5 ani.

Carcinomul cu celule mici este tratat în primul rând prin chimioterapie, ceea ce duce de obicei la micșorarea tumorii. Cu toate acestea, din cauza probabilității ridicate de recidivare a bolii, prognosticul nu este foarte optimist, iar cei mai mulți pacienți nu supraviețuiesc mai mult de 4-12 luni. Este vorba de o boală agresivă malignă cu probabilitate de recidivare în orice zonă din organism. O licărire de speranță o aduce studiul despre terapia imunității care ar putea îmbunătăți prognosticul de mai sus.

Generalități

Cancerul pulmonar, cunoscut și sub numele de carcinom bronșic, este o boală malignă a bronhiilor.

Incidența

Aproximativ 17% din toate cazurile de cancer afectează plămânii. Este interesant faptul că numărul de bărbați afectați de această boală este de 3 ori mai mare decât numărul de femei, mai ales la vârsta cuprinsă între 55-70 de ani. De exemplu, în Germania, cancerul pulmonar este a doua cea mai frecventă boală canceroasă. În SUA, la fel ca în Germania, cancerul pulmonar se clasează pe locul al doilea în rândul bolilor canceroase.

Cauzele

Influența mediului înconjurător

Există multe substanțe care stimulează apariția cancerului pulmonar. Cel mai mare pericol însă este fumatul; 90% din toate cazurile de cancer pulmonar sunt prezente în rândul fumătorilor (foștilor fumători).

Potrivit studiului societății private engleze Cancer Research Funds, care se ocupă de cercetarea cancerului, 16% din fumători au decedat datorită cancerului pulmonar până la vârsta de 75 de ani. În schimb, nefumătorii care au decedat datorită cancerului pulmonar reprezintă doar 0,4%. Conform acestui studiu, riscul de îmbolnăvire în cazul fumătorilor, este de 40 de ori mai mare decât în cazul nefumătorilor. Așa cum arată graficul, riscul de îmbolnăvire cu cancer pulmonar poate fi redus și prin faptul că la vârsta de 50 de ani se va renunța la fumat. Acest grup de persoane (foști fumători) reprezintă „numai 6% din persoanele afectate”.

Cauzele principale ale cancerului pulmonar:

• fumatul
• praful de azbest (este prezent în garniturile de frână sau în izolațiile utilizate la protecția împotriva incendiilor)
• compușii de arsenic
• compuși ai cromului (ciment, galvanizare)
• nichel (bijuterii)
• hidrocarburi aromatice policiclice (benzenul în combustibil)
• substanțe radioactive

etc.

Factorii de risc determinați genetic

În cazul persoanelor ale căror părinți au suferit de cancer pulmonar, există un risc de 2-3 ori mai mari de apariție a acestei boli.

Primele simptome

Nu există indicatori fiabili ai primelor simptome de cancer pulmonar. Tusea, dificultățile de respirație sau durerile toracice pot, dar nu trebuie să apară. În plus, aceste dificultăți nu sunt simptome tipice ale cancerului pulmonar. Bărbații în vârstă de peste 40 de ani cu dificultăți noi de respirație și cu inflamații repetate ale căilor respiratorii, pe o perioadă de 3 săptămâni, ar trebui să fie examinați de un specialist. Din păcate, boala este identificată numai in stadii avansate pe baza unor simptome, cum ar fi pierderea în greutate, tuse cu flegmă și sânge, dificultăți respiratorii sau febră. În acest stadiu, tratamentul este ineficient.

Diagnostic

Stabilirea diagnosticului de cancer pulmonar, în faza sa incipientă, este, de obicei, accidental, deoarece această boală nu se manifestă în exterior în acest stadiu. Diagnosticul se stabilește pe baza radiografiei sau tomografiei computerizate a plămânilor și a simptomele clinice corespunzătoare. Suspiciunea de cancer este mai ridicată în cazul fumătorilor pe termen lung, respectiv în cazul foștilor fumători. Pentru a determina dacă este vorba sau nu de cancer, sunt necesare următoarele investigații.

• Tomografia computerizată a toracelui, și anume examinarea pe baza imaginii tomografice. Această tehnologie oferă o imagine a interiorului corpului la o calitate excepțională fără expunerea pacientului la raze X. Metoda este importantă atât pentru localizarea tumorii, cât și pentru detectarea extinderii acesteia.
• Tomografia computerizată a capului. În cazul problemelor neurologice, cum ar fi durerile de cap, pierderea frecventă a echilibrului, problemele de memorie, tulburările de vedere sau simptomele de paralizie, se poate determina metastazarea în creier.
• Sonografia abdominală este examinarea abdomenului cu ultrasunete. Cu ajutorul acesteia se constată o eventuală metastazare la nivelul ficatului
• Gamagrafia oaselor este o investigație nuclearo-biologico-medicinală a oaselor cu ajutorul substanțelor radioactive. Se utilizează pentru determinarea unei eventuale metastazări în oase.

Cancerul poate fi diagnosticat cu certitudine numai prin prelevarea unei probe de țesut pulmonar afectat pentru examinarea histologică și zitologică la microscop. Proba se obține prin introducerea bronhoscopului în bronhii și prin prelevarea ulterioară a probei.

Din punct de vedere histologic și prognostic, carcinomul bronhial poate fi împărțit în două grupe:

• Carcinoamele bronșice cu celule mici, reprezintă 25-30% din toate cazurile de cancer pulmonar. Ca urmare a creșterii și expansiunii rapide, cât și a formării timpurii de metastaze, prognosticul nu este foarte pozitiv. La 80% din pacienți se poate demonstra prezența metastazelor deja la prima diagnosticare. Adesea sunt prezente la nivelul creierului, fiind responsabile de stările de greață, durerile de cap sau de o varietate de tulburări care pot fi identice cu atacurile cerebrale. Pot apărea și tulburări de vedere, de echilibru, paralizia etc.
• carcinoamele cu celule mari se pot împărți în:
• carcinomul scuamos care este responsabil de 40-50% din toate cazurile de cancer
• adenocarcinomul – care este responsabil de 10-15% din toate cazurile de cancer. Reprezintă cea mai întâlnită formă de cancer la nefumători
• carcinoamele bronșice cu celule mari sunt relativ rare, reprezintă aproximativ 5-10 % din toate cazurile de cancer

Din punct de vedere microscopico-histologic, tumorile pot fi împărțite în:

• G1 – bună
• G2 – medie
• G3 – slab diferențiată
• G4 – nediferențiată

G1 are un prognostic mai bun. Cel mai nefavorabil prognostic îl întâlnim la tumorile pulmonare G4. Tumorile mici neînsoțite de afectarea ganglionilor limfatici și de metastaze, au un prognostic relativ favorabil.

Terapia

Terapia carcinomului bronșic depinde, în primul rând, de tipul histologic și de stadiul în care a fost diagnosticat. Un alt factor important pentru alegerea terapiei este clasificarea tipului de cancer cu celule mici și cu celule mari.

Terapia carcinomului bronșic cu celule mari.

Dacă este posibil, carcinoamele cu celule mari ar trebui să fie îndepărtate pe cale chirurgicală. Operația este posibilă dacă nu apar metastaze la distanță. După operație, în cazul în care apar metastaze la nivelul ganglionilor limfatici, respectiv dacă au fost infiltrate structurile adiacente, pacientul trebuie iradiat. Pacienții care prezintă metastaze sau ai căror tumori sunt foarte mari și, prin urmare, inoperabile, sunt iradiați și, eventual, sunt supuși chimioterapiei. Iradierea se realizează cu ajutorul unui accelerator liniar (50 și 60 Gy)

Terapia carcinoamelor bronșice cu celule mici

Pacienții cu carcinoame cu celule mici, nu sunt supuși de obicei intervențiilor chirurgicale. Carcinoamele cu celule mici sunt deosebit de sensibile la chimioterapie și la radioterapie. Avantajul chimioterapiei este impactul acesteia asupra metastazelor îndepărtate care apr în cazul a 80% din pacienții diagnosticați. Iradierea poate prevenii chimioterapia, de exemplu în cazul tulburărilor respiratorii cauzat de presiunea metastazelor asupra căilor respiratorii. Radioterapia poate urma și după chimioterapie. Radioterapia specială este utilizată și la distrugerea metastazelor în creier, cât și ca măsură preventivă, chiar dacă alte rezultate nu indică metastaze cerebrale.

Prognosticul

Se pate spune că în cazul cancerului, prognosticul nu este prea favorabil. Doar 20% din cazurile de cancer pulmonar cu celule mari pot fi operate. După 5 ani de la operație supraviețuiesc aproximativ 30-50% dinte pacienții operați. Dintre pacienții neoperați care au fost supuși iradierii, după 5 ani supraviețuiesc aproximativ 20-30%. Odată cu apariția metastazelor carcinoamelor cu celule mici, prognoza devine și mai nefavorabilă. Media de viață este de 4-12 luni. Cu toate acestea, există și excepții, persoanele afectate de această boală nu ar trebui să renunțe prematur, ci ar trebui să lupte în continuare.