Cancerul de prostată

Simptome

Stadiul incipient, de obicei, nu prezintă dificultăți majore. Pe măsură ce boala progresează, apar următoarele probleme:

• Dificultăți la urinare, incapacitatea de golire completă a vezicii urinare
• Urinare frecventă, de obicei, pe timp de noapte
• Dureri și senzație de arsură la urinare
• Dureri cronice în partea inferioară a spatelui, în pelvis și în partea superioară a coapselor
• Uneori, prezența sângelui în urină

GRUPURI DE RISC

Cancerul de prostată este considerat a fi a 4-a cea mai frecventă boală malignă la bărbați. Cel mai frecvent apare după vârsta de 50 de ani, reprezentând 15% din toate cazurile de cancer.

Cauza acestuia nu este cunoscută, dar se presupune că este legată de ereditate, de modificările hormonale, de infecții, alimentație și mediu.

PROCES DE DESFĂȘURARE

Există două tipuri de boli maligne de prostată Prima tumoare crește lent și nu se răspândește în afara glandei. Uneori însă se modifică și crește mai agresiv.

Al doilea tip este mai periculos și, de obicei, se extinde în afara prostatei în perioada când este diagnosticat. În faza incipientă nu cauzează probleme, dar uneori apar aceleași simptome ca și în cazul prostatei mărite, ceea ce înseamnă că frecvența urinării crește, apare senzația de arsură la urinare, incapacitatea de golire completă a vezicii urinare și urinarea înceată cu flux lent. Analizele arată că în prostata mărită se găsesc noduli tari și un nivel ridicat de antigeni prostatici specifici (PSA) în sânge.

În cazul în care tumoarea se extinde de la prostată, apar și dureri de spate, scăderea în greutate și anemia inexplicabilă în alt fel. Cancerul de prostată se extinde în ganglionii limfatici din jur, în organele adiacente, în special, în vezică, testicule, în veziculele seminale, dar și în pelvis, coloană vertebrală, femur și coaste.

CE ESTE DE FĂCUT

Diagnosticul precoce reprezintă jumătate din succes. După vârsta de 40 de ani bărbații ar trebui să se supună regulat unui examen în care medicul, prin palpare în rect, investighează forma și suprafața prostatei. După vârsta de 50 de ani, uneori chiar mai devreme (dacă în familie a existat cancerul de prostată), se vor include în regimul examenelor preventive și testul PSA.

Tratamentul cancerului de prostată depinde de vârstă, de tipul și gradul de boală. Uneori, bărbaților care prezintă un tip de tumoare neagresivă cu creștere lentă li se recomandă, în locul procedurii invazive, o monitorizare regulată atentă. Adesea, pacienții și familia însă își neîncrederea față de acest fel de abordare.

O parte a tratamentului sunt analgezicele. Morfina și alte opioide puternice sunt utilizate pentru calmarea durerii după o intervenție chirurgicală sau după extinderea tumorilor la nivelul coloanei vertebrale și al altor oase. Tratamentul durerii trebuie să se consulte cu un specialist axat pe acest aspect.

TRATAMENTUL

Investigații

În cazul în care, în urma investigației prin rect sau datorită nivelului crescut de PSA, se suspectează cancerul de prostată, urmează următoarele investigații:

• Examinarea transrectală cu ultrasunete – în rect se introduce sonda cu ultrasunete
• Tehnica imagistică – tomografia computerizată și rezonanța magnetică pot depista chiar și tumorile mici
• Biopsia – prelevarea unei probe de țesut din depozitul canceros suspect cu ajutorul unui ac. După confirmarea constatării, cu ajutorul tomografiei computerizate, se identifică dacă tumoarea s-a extins în organele adiacente; cu ajutorul scintigrafiei se investighează dacă boala nu s-a răspândit și în oase.

Operația

În cazul în care se confirmă existența formațiunii maligne care nu se extinde peste marginile prostatei, la bărbații sub 65 de ani se efectuează prostatectomia, și anume îndepărtarea întregii prostate. Acest proces este eficient în 90% din toate cazurile. Operația sub anestezie generală, durează 4-5 ore, urmată de 5-7 zile de spitalizare. În cazul unei sângerări mai severe se efectuează transfuzia de sânge. În caz de autotransfuzie, pacientului i se prelevează sânge cu câteva săptămâni înainte de operație. Sângele va fi utilizat în timpul operației sau după aceasta.

Timp de câteva zile de la intervenția chirurgicală, i se administrează morfină și alte opioide. După externare, se trece la medicamente mai slabe, cum ar fi codeina și paracetamolul. Uneori, pacienții au nevoie la început de un cateter urinar, dar de obicei funcția vezicii urinare se normalizează în termen de o săptămână.

Radioterapia

Radioterapia urmează, de obicei, după intervenția chirurgicală sau se aplică ca un tratament independent, în funcție de starea tumorii și a pacientului, în special la bărbații care nu se pot supune prostatectomiei. Iradierea nu distinge tumoarea de țesutul sănătos și, prin urmare, poate afecta organele din jur, nervii și poate provoca incontinența și impotența.

Medicamentele și hormonii

Se administrează pacienților vârstnici și pacienților mai slabi, care nu pot fi supuși unei intervenții chirurgicale sau iradierii. Un procent mare a persoanelor afectate răspunde pozitiv la hormonul masculin testosteron. Uneori se utilizează hormoni feminini, de exemplu estrogeni. Dar utilizarea acestora aduce cu sine și o serie de efecte secundare cum ar fi potența redusă, creșterea sânilor sau retenția de lichide în organism. Pe de altă parte, sunt capabili să încetinească creșterea tumorilor, prelungind astfel viața.

Îndepărtarea chirurgicală a testiculelor oprește producția de testosteroni. Chimioterapicele blochează proliferarea celulelor tumorale. Tratamentul se stabilește în funcție de tipul de cancer și de stadiul de extindere a acestuia în organism.

PREVENȚIE

Apariția cancerului se asociază cu alimentația bogată în grăsimi și alcool, dar rezultatele nu sunt confirmate încă.

Un consum responsabil de alcool, limitarea grăsimilor animale și menținerea greutății optime contribuie oricum la o stare generală mai bună și la prevenirea cancerului de prostată.